Sunt Iuliana. Și cel mai mult îmi place să povestesc în imagini.

Înainte de asta, încercasem în paralel și corporația, dar prea cunoscutul îndemn “e bine să ai un job stabil” nu m-a prins. Așa că am hotărât că fotografia avea să fie full-time, iar creativitatea să nu sufere compromis. Deși au trecut ceva ani de atunci, ascunsă de mine intentia de a mă răzgândi.

De atunci, am întâlnit și întâlnesc în continuare oameni faini, care îmi permit să fiu părtașă la poveștile lor, fie că le documentez evenimentul, căldura din sânul familiei, fie că prind frânturi din ei într-un portret.

Iar la final de zi, chiar dacă ziua de “lucru” se termină uneori a doua zi, așez capul pe pernă îngreunat de o altfel de oboseală, plăcută mie. Muncă nu se termină nici pe departe în momentul ultimului click de pe declanșatorul aparatului. Însă pe lângă, dar mult dincolo de satisfacțiile tangibile sunt reacțiile oamenilor după ce văd rezultatul final (deși, recunosc, tare mi-ar plăcea să fiu o gâză în camera lor chiar în timp ce vizualizează fotografiile). Și în același timp, bucuria de a ști că am lăsat ceva plăcut lor pe unde am trecut.

Stilul meu de lucru?

1. În primul rând, îmi place să ne cunoaștem ca oameni, să povestim, să rezonam.

2. În ziua în care întră în joc aparatul foto, de cele mai multe ori fotografiez momentele sau trăirile firești, cât mai lipsite de artificialitate.

Nu îmi place să mă bag în sufletul oamenilor decât dacă putem spune asta în sensul simpatic al cuvântului, așa că fotografiatul de la distanță poate fi pe lista când este cazul. Dacă adăugăm că pășesc încet (să nu spun, ca o pisică), s-ar putea că zâmbetele spontane să fie capturate înainte să vezi aparatul foto. 

3. Nu predau munca pe jumătate, optez pentru editarea într-un stil natural. Sunt prea puțin interesată de saturații excesive și mai degrabă preocupată să scot în evidență oamenii și ceea ce ei emană.